Hreanul este folosit ca remediu natural în tratamentul diverselor afecțiuni de foarte mulți ani.
Hreanul în medicina populară
În tradiția populară, hreanul era apreciat pentru proprietățile lui terapeutice în cazul durerilor de cap, al răcelii, al durerilor de dinți, al amigdalitei, al afecțiunilor vezicii urinare, al pietrelor la rinichi, al reumatismului și al tusei.
Ca părți componente, de la hrean se utilizează în remediile naturale rădăcinile, iar în alimentație și frunzele (de obicei la murături).
Rădăcina întreagă de hrean aproape nu miroase. Iuțeala apare abia când e rasă: celulele sparte eliberează o substanță care, în contact cu aerul, dă un ulei volatil, același care dă iuțeala muștarului. Vaporii lui urcă în nas și desfundă sinusurile, de unde folosirea hreanului în sinuzită. Tot din hrean se face, în afara Japoniei, cea mai mare parte din „wasabiul” de la sushi, colorat cu verde.
Pentru ce se folosește astăzi
Astăzi, hreanul este recomandat în tratarea următoarelor afecțiuni:
- afecțiuni respiratorii: sinuzită, rinită cronică, bronșită, astm;
- afecțiuni digestive: gastrită hipoacidă, constipație, paraziți intestinali;
- afecțiuni ale articulațiilor: gută, reumatism, inflamații articulare;
- afecțiuni renale, boli cardiace (hrean cu miere), anemie, imunitate scăzută;
- migrene, amețeli (tinctură de hrean);
- parodontoză, pistrui.
Hreanul este cunoscut și pentru utilizarea lui în stimularea poftei de mâncare și în echilibrarea digestiei; ajută și în tratarea afecțiunilor bucale, eliminând bacteriile (folosit ca apă de gură).
Hreanul se consumă ca atare, în supe, sub formă de tinctură sau de vin. Iuțeala lui irită însă hemoroizii și colonul bolnav.
