Vetricea (Tanacetum vulgare) a fost, secole la rând, planta europeană împotriva viermilor intestinali — aceasta era întrebuințarea ei principală.
Funcționa fiindcă tuiona din plantă este otravă pentru viermi. Este otravă însă și pentru om, iar între doza care omoară viermele și cea care îl îmbolnăvește pe bolnav nu e mare distanță. De aceea vetricea a ieșit din uz.
Tot din vechime vine și folosirea ei pentru pornirea menstruației întârziate — ceea ce însemna, de multe ori, provocarea unui avort. De aici vine și interdicția din sarcină.
Fiind amară, vetricea intra în ceaiurile băute pentru poftă de mâncare și în indigestii, în cure scurte, iar florile ei se puneau în comprese pe articulațiile dureroase.
Mirosul plantei ține insectele la distanță: vetricea se presăra pe podele și se punea printre haine, împotriva moliilor, a muștelor și a puricilor.
Atenție! Vetricea conține tuionă, care în doze mai mari provoacă convulsii și afectează ficatul și rinichii. Nu se ia niciodată în sarcină — poate provoca avort — și nici în alăptare sau la copii.
