Arahidele sau alunele de pământ sunt foarte nutritive și au calități terapeutice care le fac utile în tratamentul unor afecțiuni diverse.
Arahidele nu sunt nuci, ci leguminoase, rude cu fasolea și mazărea. Numele latin, hypogaea, înseamnă „sub pământ”: după ce floarea se ofilește, codița ei se lungește, se îndoaie în jos și își înfige vârful în pământ, iar păstaia crește și se coace acolo. Botanistul american George Washington Carver, născut sclav, a găsit la începutul secolului XX sute de întrebuințări pentru arahide, ca fermierii din sudul Statelor Unite să le poată cultiva în locul bumbacului, care sărăcea pământul.
Datorită compoziției lor, arahidele contribuie la scăderea colesterolului, atunci când acesta înregistrează valori ridicate, ajutând totodată și persoanele care suferă de: astenie, diaree, surmenaj.
Prăjirea nu face arahidele toxice, cum se spune uneori; le scade doar o parte din vitamine. Cel mai mult contează cât sunt de proaspete și cum au fost păstrate. Ținute prost, mucegăiesc, iar mucegaiul lor produce aflatoxine, toxice pentru ficat; alunele râncede, pătate sau cu gust amar le au chiar dacă par proaspete pe dinafară. Arahidele sunt și unul dintre alimentele care dau cele mai puternice alergii.
Alunele de pământ sunt cunoscute și pentru efectul lor energizant, diminuând atât stările de oboseală fizică, cât și pe cele psihice.