Sulfina, mugurii de pin, levănțica și busuiocul sunt cunoscute pentru efectele lor bactericide și antiseptice, alungând microbii de la unele răni.
Florile de gălbenele au acțiune calmantă și cicatrizantă.
Ceaiul din rădăcină de cerențel, folosit sub formă de gargară, ajută în cazul gingiilor sângerânde.
Decoctul din fructe de chimen ajută la eliminarea gazelor din stomac.
Pulberea de coajă de crușin era folosită și pentru slăbit, deși crușinul este un laxativ iritant: ce se pierde luându-l este apă, nu grăsime, iar folosit săptămâni la rând scade potasiul, dă crampe și lasă un intestin care nu mai funcționează fără el. Nu se dădea în sarcină, în alăptare sau copiilor mici.
Ceaiul de hamei are proprietatea de a calma excitațiile sexuale.
Ceaiul de mentă consumat rece și în cantități moderate reduce și calmează vărsăturile.
Măceșele amestecate cu miere sunt considerate un remediu excelent în tratarea viermilor intestinali.
Ceaiul din frunze de mesteacăn ajută la eliminarea toxinelor din organism.
Pelinul și preparatele din pelin sunt ocolite de femeile care alăptează sau sunt însărcinate.
Ceaiul din fructele de porumbar ajută la calmarea tusei.
Ceaiul din flori de soc crește cantitatea de lapte la femeile care alăptează.