Busuiocul este o plantă ce se cultivă anual, fiind deosebită datorită mirosului plăcut pe care-l emană. Din cele mai vechi timpuri, busuiocul a căpătat diferite denumiri: bosoioace, busuioc de grădină, basic, malacina, bosoioc roșu etc.
Ca plantă medicinală, busuiocul este foarte apreciat, mai ales în tratarea afecțiunilor gastrointestinale, a bronșitei, a gastritei cronice, a durerilor de stomac și a febrei.
De asemenea, fiind o plantă aromatică, busuiocul se bucură de mare apreciere și în arta culinară, fiind folosit drept condiment în cazul unor sosuri și în cazul cărnii.
Pe lângă aceste atribuții, busuiocul este perceput și ca o plantă sfântă; astfel, preoții ortodocși și catolici folosesc busuiocul pentru a-l înmuia în apa sfințită și a stropi lucrurile și ființele pentru a le da binecuvântarea.
Numele îi vine din grecescul basilikon — „regesc". La noi însă busuiocul nu e o plantă de leac care s-a nimerit și sfântă, ci una care a intrat în casă pe amândouă ușile deodată. Este planta de Bobotează, cu care preotul stropește casa și oamenii, iar fetele luau firul acela de busuioc și-l puneau sub pernă, ca să-și viseze ursitul. Se pune în buchetul miresei, se ține la icoană peste an și se dă de pomană.
Tratamente naturale cu busuioc
Ceaiul din frunze de busuioc este considerat un remediu excelent în tratarea:
- afecțiunilor gâtului, laringitelor și faringitelor (utilizat sub formă de comprese),
- stimularea poftei de mâncare,
- tratarea ulcerului gastric,
- durerilor de cap, crampelor, cefaleei,
- colicilor intestinale, gazelor,
- infecțiilor urinare, vomei, colitelor de fermentație, gripei,
- vindecarea leziunilor bucale, erodate și inflamatorii (gargarisme).
Ceaiul din frunze de busuioc este recomandat a se bea două-trei căni pe zi, de preferat după mesele principale.
Pentru persoanele care suferă de lipsa poftei de mâncare, un tratament ajutător este vinul de busuioc. Acesta se prepară din frunze proaspete de busuioc, bine mărunțite și adăugate într-o sticlă în care se toarnă vin roșu și miere.
După o săptămână, timp în care amestecul este lăsat la macerat și agitat de maximum cinci ori pe zi, acesta se filtrează, iar vinul rezultat se va păstra într-o sticlă bine închisă.
În cazul înțepăturilor de insecte, al rănilor și al eczemelor se recomandă a se trata cu tamponări cu tinctură de busuioc.
De asemenea, în cazul înțepăturilor de insecte se utilizează frunzele de busuioc, cu ajutorul cărora se freacă locul care prezintă probleme, precum și sucul extras din busuiocul proaspăt.
Galerie foto: Busuiocul (Ocimum basilicum)
