Brânca-ursului este o umbeliferă înaltă cât un om, cu frunze mari, crestate ca o labă de urs — de unde îi vine numele. Crește la marginea pădurii și pe lângă drumuri.
Această plantă medicinală conține o substanță care, pe pielea expusă apoi la soare, provoacă arsuri și bășici, și nu doar la persoanele sensibile. De aceea planta se culegea cu mănuși.
Brânca-ursului în medicina populară
Brânca-ursului a fost socotită în medicina populară europeană o plantă a dragostei și a rodirii, luată deopotrivă de femei și de bărbați. Tot de acolo îi vine faima de hipotensiv și de stimulator al digestiei, iar întrebuințările pentru care era cel mai căutată sunt:
- frigiditatea și impotența;
- dificultățile de a avea copii;
- neregulile ciclului menstrual.
Pentru aceste întrebuințări se folosea tinctura de brânca-ursului. Rețeta cea mai cunoscută cerea esență de brânca-ursului, 30 de picături de două ori pe zi, împreună cu ceai de crețișoară.
