Nasturelul crește în apa curgătoare a izvoarelor și are gust iute, ca muștarul, cu care e înrudit. Este bogat în vitamina C și se mânca, pe vremuri, împotriva scorbutului.
Acesta are proprietăți diuretice, depurative, afrodisiace, vitaminizante și expectorante.
Se recomandă ca nasturelul să se consume în stare crudă, proaspăt, iar frunzele care se folosesc în prepararea salatei să fie foarte bine spălate și curățate. Grija are un motiv: nasturelul cules din pâraie poate purta larve de gălbează, un vierme care ajunge în ficatul omului, iar spălatul nu le îndepărtează cu totul, fiindcă se prind de frunză. Nasturelul din comerț crește în apă controlată.
Numele latin, Nasturtium, vine de la nasus tortus, „nasul strâmb”: așa îl explica Pliniu cel Bătrân, care a adunat în „Istoria naturală” tot ce se știa despre plante pe vremea lui, după strâmbătura pe care o face cine gustă din frunzele iuți. Iuțeala vine din aceeași familie de substanțe ca la hrean, care se eliberează abia când frunza e mestecată.
Pentru ce se folosește nasturelul
Nasturelul este recomandat ca remediu natural în tratamentul:
- bronșitelor;
- reumatismului;
- bolilor de piele;
- constipației;
- diabetului;
- bolilor de rinichi;
- bolilor de vezică;
- anemiei;
- anorexiei;
- asteniei;
- tuberculozei;
- acneei;
- herpesului vaginal;
- gingivitelor;
- parodontozei.
În tratarea acestor afecțiuni se recomandă a se consuma atât salată, cât și suc. Sucul de nasturel poate fi întrebuințat și pentru afecțiunile cu dezvoltare externă, prin fricțiuni.
