Înlocuirea și distrugerea țesutului renal prin țesut cicatriceal duce la micșorarea în volum a rinichiului, urmarea fiind instalarea hipertensiunii.
Simptomele acestei afecțiuni sunt paloarea feței bolnavului și creșterea valorii diastolei.
Bolnavul suferă de dureri de cap, paloarea feței, lipsa poftei de mâncare. Poate apărea uremia, cauzată de scăderea eliminării renale.
Medicina populară folosea în bolile de rinichi următorul ceai:
- rădăcini de osul iepurelui (Ononis spinosa),
- rădăcini de leuștean (Levisticum officinale),
- rădăcini de pir (Agropyron repens),
- rădăcini de salce (Smilax utilis).
Din el se beau zilnic două-trei cești de ceai cald.
Atenție! Ceaiul acesta lucrează spălând rinichiul: mărește cantitatea de urină și cere, ca să aibă efect, un rinichi care încă filtrează. Rinichiul atrofiat nu mai filtrează bine, iar leușteanul și osul-iepurelui sunt contraindicate tocmai atunci când funcția rinichiului este scăzută. Acesta este motivul pentru care ceaiul a ieșit din uz în această boală.