Limba mielului este o plantă erbacee, apreciată ca remediu natural eficient în tratarea numeroaselor afecțiuni. Limba mielului mai este cunoscută și sub denumirile de: mierea ursului, laptele câinelui, limba boului, otrățel etc.
Cu mulți ani în urmă, limba mielului era utilizată pentru vindecarea rănilor, iar ceaiul de limba mielului îi trata pe pacienți de tuse. Acest ceai avea efecte binefăcătoare și în cazul pacienților care sufereau de retenție de urină.
Proprietăți
Proprietățile terapeutice ale plantei limba mielului se datorează complexității acțiunilor pe care le exercită asupra organismului uman. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- cicatrizant;
- diuretic;
- euforizant;
- sudorific în stările de răceală, dar și în bronșite;
- febrifug;
- întărește memoria;
- sedativ cardiac;
- dezintoxicant;
- emolient.
Pentru ce se folosește limba-mielului
Limba mielului este utilizată în tratarea următoarelor afecțiuni:
- boli ale vezicii urinare;
- afecțiuni respiratorii și renale;
- maladii infecțioase și febrile;
- astm;
- insuficiență renală;
- crampe musculare;
- gripă;
- insomnie;
- constipație;
- riduri;
- gută;
- bronșită;
- colici renale;
- cistită;
- memorie slabă;
- afecțiuni ale ovarelor;
- tuse;
- răni;
- palpitații;
- răceală.
Ceaiul preparat din limba mielului, băut treptat pe parcursul unei zile întregi, este considerat un remediu natural excelent în tratarea celulitei, a bronșitei, a intoxicațiilor, a durerilor în gât, a febrei și a tusei.
Pulberea în a cărei compoziție se află limba mielului ajută în tratamentul acelorași afecțiuni în care se folosește și ceaiul de limba mielului, dar și la tratarea transpirațiilor abundente, a eczemelor și a reumatismului.
Galerie foto: Limba-mielului (Borago officinalis)
