Rostopasca este o plantă ce înflorește în luna mai, toată vara până toamna, și se dezvoltă pe lângă garduri, ziduri, grohotiș, în locuri umbroase.
Denumirile populare ale rostopascei sunt: ai de pădure, buruiană de pecingine, buruiană de negi, iarba rândunicii, lăptiugă, păpărună, tătărcele, crucea voinicului.
Rostopasca este considerată leac în tratarea gutei, a reumatismului, a hemoroizilor, a afecțiunilor biliare și renale, precum și în echilibrarea metabolismului.
Sucul de rostopască este recunoscut ca remediu natural împotriva mătreții, a bătăturilor, a negilor, a pecinginii, a înțepăturilor de insecte, a constipației, a formării calculilor biliari, a rănilor vechi, ca adjuvant în cancerul de piele și în tratarea abceselor de pe pleoape.
Tratamente naturale cu rostopască
Ceaiul de rostopască se prepară dintr-o jumătate de linguriță de plantă mărunțită și 250 ml de apă și se ia în cure scurte, de cel mult două săptămâni. Este folosit în hemoroizi, tuse spastică și colecistită.
Alături de rostopască, ceaiul mai poate avea în compoziție și mentă, roiniță și turtiță mare.
Sucul preparat din frunzele și tulpinile de rostopască, cu ajutorul unui storcător, este recomandat, alături de afecțiunile enumerate anterior, și la tratarea tuberculozei pielii.
Galerie foto: Rostopasca (Chelidonium majus)
Atenție! Rostopasca luată pe gură poate afecta ficatul. Ceaiul se ia pe perioade scurte și se evită de către cei cu boli de ficat, în sarcină și la alăptare. Zeama galbenă a plantei proaspete este caustică: pe piele se pune numai punctual, pe neg, nu pe pielea sănătoasă din jur.
