Schinelul este o plantă medicinală apreciată datorită proprietăților terapeutice: stimulează secrețiile gastrice, este tonic, depurativ și febrifug, stimulează pofta de mâncare și este antiseptic, trofic și cicatrizant.
Numele latin, Cnicus benedictus, înseamnă „ciulinul binecuvântat”: în Evul Mediu planta era socotită leac pentru aproape orice, de la febră la ciumă. Shakespeare o pomenește în „Mult zgomot pentru nimic”, unde Beatrice e sfătuită, în glumă, să-și pună pe inimă Carduus Benedictus distilat. Gustul ei foarte amar este cel care face treaba: substanțele amare stârnesc sucul gastric și pofta de mâncare, de aceea ceaiul se bea înainte de masă.
Pentru ce se folosește schinelul
Schinelul este un remediu natural utilizat în tratamentul:
- hipoacidității gastrice;
- anorexiei;
- tulburărilor digestive;
- bolilor de ficat;
- bolilor căilor respiratorii;
- afecțiunilor stomacului;
- arsurilor;
- degerăturilor.
Tratamente naturale cu schinel
Majoritatea acestor afecțiuni pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de schinel, care se recomandă a se bea treptat (o cană) cu 30 de minute înainte de fiecare masă principală, sau cu ajutorul tincturii rezultate în urma macerării plantei în alcool timp de o săptămână.
Arsurile, degerăturile și diferitele ulcerații ale pielii se recomandă a se trata cu băi și cataplasme de schinel. Schinelul, spre deosebire de alte plante, nu trebuie uscat la soare, ci la umbră; altfel riscăm pierderea proprietăților medicinale ale plantei.
