Socul este un arbust a carui utilizare acopera si sfera alimentara si pe cea medicinala.
Aproape toata partile componente ale acestui arbust au proprietati tamaduitoare.
Cele mai utilizate sunt florile (diuretice, sudorifice, pectorale, usor laxative) si fructele (antinevralgice, laxativ, vitaminizant), urmate indeaproape de frunze (purgative si laxative) si scoarta (continut bogat de substante diuretice si anti-endematoase).
Socul este recomandat a fi intrebuintat in cazul transpiratiei abundente, racelii, gutei, starii gripale, reumatismului, bronsitei, starilor febrile, afectiuni ale rinichilor si vezicii urinare, obezitatii (efect laxativ + eliminare de toxine), in tratarea furunculozei, fluidifica puroiul, calmand durerile, vindecarea abceselor, arsurilor.
Socul a cunoscut de-a lungul timpului si cateva intrebuintari populare.
Astfel, socul era folosit in tratarea tusei si problemelor aparatului respirator (ceai din flori de soc), tratarea ranilor (frunze crude de soc), frigurilor (bobitele de soc, macerate in palinca), calmarea durerilor de stomac si a celor hepato-biliare (ceai din flori de soc).
Tratamente naturale cu soc:
Daca se beau 3 cani pe zi din ceaiul preparat din flori de soc, pacientul de poate vindeca de raceala, gripa, reumatism, bronsita. Daca pacientul bea o cana din acest ceai, seara inainte de culcare, ceaiul din flori de soc va avea un efect laxativ. Aceasta infuzie ajuta si la tratarea abceselor, arsurilor si umflaturilor, daca se utilizeaza ca bai , spalaturi si cataplasme.
Siropul de soc, preparat din fructe de soc, este in acelasi timp si aliment, si medicament. Siropul de soc este recomandat a fi utilizat pentru tratarea afectiunilor rinichilor, gutei, reumatismului, racelii. Tot cu duble proprietati sunt si compotul de soc, dulceata de soc, gemul de soc (aliment +medicament).