Arnica este o plantă medicinală sălbatică, ale cărei efecte antiinflamatoare și cicatrizante sunt promovate de medicina naturistă pentru tratarea diverselor afecțiuni.
Arnica este recunoscută datorită denumirilor populare pe care le-a căpătat pe teritoriul țării noastre: iarba soarelui, tata oilor, podbalul de munte, carul zânelor, ciuda etc.
Din cele mai străvechi timpuri, arnica a constituit un remediu natural în stimularea mucoasei stomacului și a circulației sangvine a inimii și a creierului, în tratarea laringitei, a faringitei, a răgușelii și a contuziilor.
În medicina populară, arnica a fost folosită și intern, sub formă de ceai, în dizenterie și diaree, precum și extern, pe vânătăi, lovituri și umflături, sub formă de frunze zdrobite și de praf de arnică.
Tinctura de arnică este unul dintre cele mai folosite produse naturiste, aplicată extern în tratarea:
- vânătăilor, insomniilor, furunculozei, leucoreei, micozelor,
- afecțiunilor pielii, astmului bronșic, nevralgiilor, palpitațiilor,
- loviturilor, entorselor, umflăturilor, acneei, cancerului pielii,
- negilor, slăbiciunilor cardiace, tulburărilor nervoase,
- problemelor de circulație sanguină, antraxului,
- eczemelor varicoase, tumefierilor; ca stimulent nervin.
Această tinctură se prepară din flori de arnică macerate în decursul a 10 zile în 100 ml de alcool. Tinctura de arnică se utilizează sub formă de comprese. A nu se folosi intern!
Dacă pacientul suferă de laringită și acuză răgușeală, i se recomandă a face gargarisme de 4-5 ori pe zi, fără a înghiți ceaiul. În prepararea acestui ceai se folosesc florile de arnică.
Rădăcinile de arnică sunt utile pentru tratarea loviturilor, entorselor și echimozelor. Din rădăcini date printr-o răzătoare se iau 2 linguri, care se introduc în 250 ml de alcool rafinat de 40°. Macerarea durează două săptămâni, iar extractul rezultat se utilizează sub formă de comprese.
Atenție! Arnica este toxică luată pe gură: dă greață, vărsături și tulburări de ritm cardiac. Se folosește numai extern și numai pe piele nevătămată - nu pe răni deschise, tăieturi sau arsuri, unde irită și poate da dermatită. Gargara cu ceai de arnică nu se înghite, ci se scuipă.
