Afinul este un arbust ce crește adesea sălbatic. Proprietățile terapeutice ale afinului sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri.
Afinele se folosesc în diaree uscate, nu proaspete: prin uscare, taninurile din ele se concentrează și strâng mucoasa intestinului. Tot de la afine circulă și povestea că piloții britanici din Al Doilea Război Mondial mâncau dulceață de afine ca să vadă noaptea. Nu există nicio dovadă din epocă pentru ea, iar studiile făcute de atunci n-au găsit că afinele ar îmbunătăți vederea pe întuneric.
Pentru ce se folosește afinul
Acestea sunt recomandate pentru tratarea:
- diareei;
- enteritei;
- dizenteriei;
- putrefacției intestinale;
- diabetului (principiul activ al afinului, mirtilina (insulina verde), contribuie la diminuarea zahărului din sânge);
- bolilor buco-faringiene și coronariene.
În medicina populară afinul este folosit și ca adjuvant în afecțiunile canceroase.
Afinul conține vitaminele A, C și P, care au efect în înlăturarea stării de slăbiciune. Afinul mai ajută în:
- anorexia;
- arsurile;
- ateroscleroza;
- azotemia;
- bronșita;
- colibaciloza;
- dermatitele (diverse);
- insuficiența biliară;
- acuitatea vizuală;
- guta;
- hepatita;
- oxiuriaza;
- reumatismul;
- febra tifoidă;
- dizenteria;
- uremia;
- virozele;
- varicele;
- arterita;
- hemoroizii (se recomandă a se efectua băi de șezut după fiecare scaun și a se urma o cură cu produse din afin).
Frunzele și fructele afinului sunt componentele care se utilizează în medicina naturistă. Marmelada din fructe de afine se recomandă în tratarea diareei, dar și în cazul copiilor care suferă de rahitism.
Sucul de afine are efect antidiareic, alături de afinată. Consumarea afinelor pe stomacul gol are un rol eficient în eliminarea oxiurilor. Ceaiul din frunze de afin este recomandat pentru cicatrizarea rănilor și pentru eliminarea „solzilor” de pe limba fumătorilor înrăiți.
Tratamente naturale cu afin
Ceaiul antidiareic din fructe de afin se recomandă a se bea de două-trei ori pe zi.
Ceaiul pentru tratarea diabetului din frunze de afin se recomandă a se bea două-trei căni pe zi, neîndulcit.
Pentru tratamente externe (clătitul gurii, contra faringitelor, stomatitelor, aftelor, tratarea hemoroizilor, spălarea eczemelor), ceaiul se prepară dintr-o mână de afine fierte în 1 litru de apă, până când cantitatea se reduce la jumătate.
Afinata se prepară din fructe zdrobite de afin și zahăr, ținute într-o damigeană o săptămână, agitată de patru-cinci ori pe zi pentru un amestec complet. După o săptămână, la 1 kg de fructe și 1 kg de zahăr se va adăuga 1 l de alcool de 80°. Se lasă la macerat 10 zile, după care va fi strecurată și se va pune în sticle închise.
Pentru tratarea scorbutului, a diareei și a afecțiunilor catarale se recomandă a se lua înainte de fiecare masă o linguriță de tinctură de afine, diluată într-o jumătate de păhărel cu apă. Această tinctură de afine se prepară prin macerarea a 100 g de afine în 1 000 ml de rachiu, timp de două săptămâni.
În tratarea convalescenței și a altor afecțiuni este recomandată pudra din fructe uscate. Astfel, fructele se fac pudră cu ajutorul unei râșnițe și se va administra un vârf de cuțit de trei ori pe zi. După ce se ține puțin timp sub limbă, se bea puțină apă.
