Plămânărica are asupra organismului uman o acțiune diuretică, emolientă, antiinflamatoare, reconstituantă, cicatrizantă, antidiareică și analgezică, fiind în același timp și un bun expectorant și antispastic bronșic.
Numele plantei, și cel latin, Pulmonaria, și cel românesc, vin de la frunzele ei pătate cu alb, care li s-au părut oamenilor de altădată asemenea unui plămân bolnav. Era „doctrina semnăturilor”, credința răspândită în Evul Mediu, și susținută de medicul elvețian Paracelsus, că planta își arată prin formă boala pe care o vindecă. Plămânărica chiar ajută la tuse, dar din alt motiv: are mucilagii, care liniștesc gâtul iritat.
Frunzele de plămânărică sunt considerate un remediu natural în tratarea afecțiunilor căilor respiratorii, deoarece calmează tusea și răgușeala și reglează expectorația.
Plămânărica mai este utilizată și în tratamentul bronșitelor, a laringitelor, a ulcerului duodenal, a reumatismului, a diareei, a afecțiunilor renale și a ulcerului gastric.
La tratarea acestor afecțiuni se recomandă a se bea în fiecare zi câte o cană de ceai cald, după cele trei mese principale (o lingură de frunze de plămânărică la 250 ml de apă).
Galerie foto: Plămânărica (mierea-ursului)
