Ardeiul iute este o plantă erbacee, anuală, atât cu gust dulce, cât și iute. Proprietățile terapeutice ale ardeiului au dus la extinderea zonei de cultivare.
Denumirile populare ale ardeiului iute sunt: ardei roșu, paprică, piparuș etc.
Fructul este partea componentă utilizată în medicina naturistă. De asemenea, ardeiul iute provoacă și iritații. În acest caz, dacă suferiți de boli ale stomacului, ficatului sau căilor urinare, se recomandă a nu se administra ardei iute, existând posibilitatea de a amplifica efectele bolilor respective.
Proprietăți
Ardeiul iute:
- este antiseptic, vitaminizant;
- reglează circulația sângelui;
- întărește arterele, nervii, inima;
- are efect antigripal;
- în medicina populară se folosea la durerile și infecțiile gingiilor, ca gargară cu pudră de ardei iute în apă sau prin frecarea gingiilor cu pudră, cu periuța de dinți; s-a renunțat, fiindcă pudra irită gingia mai tare decât infecția;
- ajută la vindecarea gripei, a guturaiului și a tusei (câte 20-25 picături de tinctură de ardei iute cu o jumătate de oră înaintea meselor principale);
- ajută digestia și buna dispoziție (consumarea a 1-2 ardei iuți pe zi).
Pentru nasul înfundat, în trecut se trăgea pe nas apă amestecată cu puțină pudră de ardei iute, iar pudra se presăra și pe răni, ca să le curețe de microbi. Amândouă au ieșit din uz: pe mucoasa nasului și pe rana deschisă, ardeiul iute arde și inflamează în loc să vindece.
Se mai poate utiliza un tampon de vată, îmbibat în tinctură de ardei iuți, cu care se vor atinge aripile nasului, sinusurile și tâmplele. Aceasta ajută la ușurarea disconfortului nasului înfundat.
De ce ardeiul iute ustură
Iuțeala vine din capsaicină. Ea nu arde de fapt nimic: se prinde de receptorii din piele și din gură care simt căldura și îi face să transmită „fierbinte”, deși temperatura nu s-a schimbat, la fel cum mentolul din mentă păcălește receptorii de frig. Descoperirea celor doi receptori a fost răsplătită cu Premiul Nobel pentru medicină în 2021. Cât de iute e un ardei se măsoară din 1912 pe scara farmacistului american Wilbur Scoville.
Pe pielea întreagă, capsaicina frecată des ajunge să obosească nervii care duc durerea, de aceea intră și azi în cremele pentru dureri reumatice și nevralgii, adică exact frecțiile cu tinctură de mai jos. Păsările, în schimb, nu au acest receptor și mănâncă ardei iuți fără să simtă nimic. Ele le duc semințele departe, pe când mamiferele, care le-ar zdrobi cu dinții, se feresc de ei.
Tratamente naturale cu ardei iute
Dacă pacientul acuză dureri de gât, se recomandă a se folosi ceai de maghiran sau de rozmarin în care se adaugă o linguriță de semințe de ardei iute într-o cană. Se bea încet, cu înghițituri mici.
Pentru intensificarea circulației sanguine, calmarea durerilor de reumatism și a nevralgiilor se utilizează tinctura de ardei iuți. Aceasta se prepară din 2-3 ardei iuți, mărunțiți, macerați două săptămâni în 100 ml de alcool.
Ca uz extern, tinctura de ardei iuți se folosește ca frecții ale pielii capului, pentru a reface podoaba capilară și a crește cantitatea de sânge care circulă în zonă.
Pulberea de ardei iuți se prepară din ardei iuți cu ajutorul unei râșnițe. Folosirea ei pe gingii și pe răni, pomenită mai sus, a rămas în trecut.
Tinctura de ardei iute a fost încercată odinioară și împotriva alcoolismului: câteva picături se puneau chiar în băutură, ca să i se strice gustul, iar alături se bea ceai de pedicuță. Nu există vreo dovadă că ardeiul ar fi ajutat cuiva să se lase de băut.
Galerie foto: Ardeiul iute (Capsicum annuum)
