Măcrișul este apreciat atât pentru utilizarea lui în preparatele culinare, cât și pentru proprietățile terapeutice pe care le are, ajutând astfel la tratarea a numeroase afecțiuni.
Măcrișul mai este cunoscut și sub numele de ștevie, dragavei, glojdani etc. De la această plantă se folosesc, cu scop terapeutic, frunzele și rădăcinile. Acestea au următoarele proprietăți terapeutice: laxative, depurative, diuretice, aperitive și antiscorbutice.
Pentru ce se folosește măcrișul
Măcrișul este utilizat ca remediu natural în tratamentul:
- diareei;
- acneei;
- afecțiunilor ficatului;
- intoxicațiilor de orice tip;
- afecțiunilor digestive;
- ulcerului;
- asteniei de primăvară (măcrișul-iepurelui);
- problemelor dermatologice (aplicații locale cu frunze proaspete de măcrișul-iepurelui);
- avitaminozei (măcrișul-iepurelui).
Acidul oxalic din măcriș le face rău celor care suferă de afecțiuni pulmonare, ca astmul, de gută, de colici sau de reumatism.
Galerie foto: Măcrișul (Rumex acetosa)
