Măceșul este un arbust ale cărui proprietăți terapeutice au fost folosite încă din Antichitate, mai ales sub formă de sirop sau ceai, pentru revenirea persoanelor din convalescență.
Denumirile populare ale măceșului sunt: rujă, rug, trandafir sălbatic, cadar, răsură.
Compoziție
Măceșul conține foarte multe vitamine, printre care: vitamina A, B1, B2, C (remediu excelent împotriva oboselii și a stărilor febrile), K, P (normalizează circulația periferică), E, acizi organici și alte principii active, care fac din măceș un rezervor vitaminizant.
Ceaiul de măceșe
Dacă pacientul va bea două căni de ceai de măceșe pe zi, acesta poate trata următoarele afecțiuni:
- febră;
- intoxicație;
- palpitații;
- suferințe hepatice;
- diaree;
- viermi intestinali.
Ceaiul de măceșe este și un remediu util în refacerea elasticității și permeabilității capilarelor.
Ceaiul din semințe de măceșe ajută la tratarea afecțiunilor rinichilor și vezicii urinare. Atenție! Se recomandă a nu se utiliza vas de metal la prepararea ceaiului, pentru a nu-și pierde aportul de vitamina C.
Tratamente naturale cu măceș
Dacă pacientul ia pe stomacul gol, dimineața, un amestec din pulbere de măceșe (fără sâmburi și peri) și miere de albine, poate scăpa de disconfortul provocat de viermii intestinali.
Tusea, în special cea de bătrânețe, și bronșita cronică pot fi tratate cu „elixirul de măceș". Pentru prepararea lui, 75 g de ramuri de măceș, cu frunze și fructe, se fierb timp de cinci minute în 1 l de vin cu 150 g de miere. După ce se strecoară, elixirul se păstrează în sticle bine închise, la loc răcoros.
Din elixir se beau câte 100 ml de două ori pe zi. Cura durează două săptămâni și poate fi reluată după o pauză de alte două săptămâni.
Galerie foto: Măceșul (Rosa canina)
