Mărgăritarul mai este cunoscut sub denumirea de lăcrămioară. Această plantă a avut o întrebuințare terapeutică cu mulți ani în urmă.
Cu mulți ani în urmă, mărgăritarul era utilizat pentru tratarea:
- scurgerilor vaginale (ceai din flori de mărgăritar);
- durerilor de cap (ceaiul de mărgăritar - verde sau uscat) etc.
Astăzi, principala utilizare terapeutică a mărgăritarului constă în tratarea:
- bolilor de inimă;
- durerilor de cap cu substrat nervos;
- tulburărilor cardiace;
- arteriosclerozei.
Preparatele naturale pe baza acestei plante se recomandă a se administra numai cu acordul medicului specialist. De obicei, în tratarea afecțiunilor menționate anterior se poate utiliza tinctura de mărgăritar sau infuzia din plantă zdrobită.
Mărgăritarul are aceeași familie de substanțe ca degetelul roșu, din care s-a făcut digoxina: glicozizi care întăresc bătăile inimii în doză mică și o opresc în doză puțin mai mare. De aceea a ajuns în tratamentul bolilor de inimă și tot de aceea nu se prepară acasă. În Franța, de 1 Mai se dăruiește un fir de lăcrămioare, de noroc; obiceiul e pus pe seama regelui Carol al IX-lea, care în 1561 ar fi împărțit lăcrămioare doamnelor de la curte.
Galerie foto: Mărgăritar (Convallaria majalis)
Atenție! Mărgăritarul este o plantă toxică în toate părțile ei, inclusiv apa în care au stat florile. Conține glicozizi cardiotonici, care pot opri inima. Nu vă preparați în gospodărie ceai, tinctură sau infuzie de mărgăritar; preparatele se folosesc numai la indicația și sub supravegherea medicului.
